Ő volt a vad gyermek, az átok és az áldás. Abban a napban, amikor utolsó „búcsúját” mondta, a mocsár fájdalmának üvöltése egészen a mennyekig hallatszott.
Er war ihr wilder Sohn, ihr Fluch und ihr Segen. An dem Tag, als sie ihr letztes „Lebewohl“ sprach, heulte der Sumpf vor Schmerz, so laut, dass es bis in die Himmel zu hören war.
El era copilul ei sălbatic, blestemul și binecuvântarea ei. În ziua în care a spus ultimul „la revedere”, mlaștina a suspinat de durere, un sunet auzit până la ceruri.
El era copilul ei sălbatic, blestemul și binecuvântarea ei. În ziua în care a spus ultimul „la revedere”, mlaștina a suspinat de durere, un sunet auzit până la ceruri.
El era copilul ei sălbatic, blestemul și binecuvântarea ei. În ziua în care a spus ultimul „la revedere”, mlaștina a suspinat de durere, un sunet auzit până la ceruri.
Był jej dzikim dzieckiem, jej przekleństwem i błogosławieństwem. W dniu, kiedy wypowiedziała swoje ostatnie „żegnaj”, bagno zawyło z bólu, który słyszany był aż w niebie.
