Am deschis din greșeală grupul vechi “Găsește-ți ai tăi” și aproape că cad de pe scaun. Pe ecranul monitorului mă privi o fotografie alb-negru din 1972 — clasa unei școli, și în al treilea rând un băiat cu pistrui.
Am deschis din greșeală grupul vechi “Găsește-ți ai tăi” și aproape că cad de pe scaun. Pe ecranul monitorului mă privi o fotografie alb-negru din 1972 — clasa unei școli, și în al treilea rând un băiat cu pistrui.
Am deschis din greșeală grupul vechi “Găsește-ți ai tăi” și aproape că cad de pe scaun. Pe ecranul monitorului mă privi o fotografie alb-negru din 1972 — clasa unei școli, și în al treilea rând un băiat cu pistrui.
Am deschis din greșeală grupul vechi “Găsește-ți ai tăi” și aproape că cad de pe scaun. Pe ecranul monitorului mă privi o fotografie alb-negru din 1972 — clasa unei școli, și în al treilea rând un băiat cu pistrui.
Am deschis din greșeală grupul vechi “Găsește-ți ai tăi” și aproape că cad de pe scaun. Pe ecranul monitorului mă privi o fotografie alb-negru din 1972 — clasa unei școli, și în al treilea rând un băiat cu pistrui.
Ich öffnete versehentlich die alte Gruppe „Find yours“ und wäre fast vom Stuhl gefallen. Auf dem Bildschirm blickte mich ein Schwarzweißfoto aus dem Jahr 1972 an – eine Schulklasse, und in der dritten Reihe ein Junge mit Sommersprossen.
Ich öffnete versehentlich die alte Gruppe „Find yours“ und wäre fast vom Stuhl gefallen. Auf dem Bildschirm blickte mich ein Schwarzweißfoto aus dem Jahr 1972 an – eine Schulklasse, und in der dritten Reihe ein Junge mit Sommersprossen.
Ich öffnete versehentlich die alte Gruppe „Find yours“ und wäre fast vom Stuhl gefallen. Auf dem Bildschirm blickte mich ein Schwarzweißfoto aus dem Jahr 1972 an – eine Schulklasse, und in der dritten Reihe ein Junge mit Sommersprossen.
Przypadkowo otworzyłem starą grupę „Znajdź swoje” i omal nie spadłem z krzesła. Na ekranie monitora wpatrywało się we mnie czarno-białe zdjęcie z 1972 roku – klasa szkolna, a w trzecim rzędzie chłopiec z piegami.
Przypadkowo otworzyłem starą grupę „Znajdź swoje” i omal nie spadłem z krzesła. Na ekranie monitora wpatrywało się we mnie czarno-białe zdjęcie z 1972 roku – klasa szkolna, a w trzecim rzędzie chłopiec z piegami.
