A kávézóban ültem és a telefonomat nézegettem, amikor egy ismerős hangot hallottam. „Elena? Te vagy az?
Mne bylo 48, i ya ne pomnyu, kogda perestala zhit’. Prosto odnazhdy posmotrela na foto so svad’by Sergeya — moego syna — i ponyala: menya tam net.
Mne bylo 48, i ya ne pomnyu, kogda perestala zhit’. Prosto odnazhdy posmotrela na foto so svad’by Sergeya — moego syna — i ponyala: menya tam net.
Aveam 48 de ani și nu-mi mai amintesc când am încetат să trăiesc. Pur și simplu, într-o zi, m-am uitat la fotografia de la nunta lui Andrei — fiul meu — și am înțeles: nu sunt acolo.
Aveam 48 de ani și nu-mi mai amintesc când am încetат să trăiesc. Pur și simplu, într-o zi, m-am uitat la fotografia de la nunta lui Andrei — fiul meu — și am înțeles: nu sunt acolo.
Aveam 48 de ani și nu-mi mai amintesc când am încetат să trăiesc. Pur și simplu, într-o zi, m-am uitat la fotografia de la nunta lui Andrei — fiul meu — și am înțeles: nu sunt acolo.
Aveam 48 de ani și nu-mi mai amintesc când am încetат să trăiesc. Pur și simplu, într-o zi, m-am uitat la fotografia de la nunta lui Andrei — fiul meu — și am înțeles: nu sunt acolo.
Aveam 48 de ani și nu-mi mai amintesc când am încetат să trăiesc. Pur și simplu, într-o zi, m-am uitat la fotografia de la nunta lui Andrei — fiul meu — și am înțeles: nu sunt acolo.
Aveam 48 de ani și nu-mi mai amintesc când am încetат să trăiesc. Pur și simplu, într-o zi, m-am uitat la fotografia de la nunta lui Andrei — fiul meu — și am înțeles: nu sunt acolo.
Ich war 48 Jahre alt und weiß nicht mehr, wann ich aufgehört habe zu leben. Eines Tages sah ich mir das Hochzeitsfoto von Andrei – meinem Sohn – an und mir wurde klar: Ich bin nicht da.
