Aleks siedział, przyciskając się do zimnego plastikowego krzesła na korytarzu szpitalnym, a cały świat skurczył się do rozmiarów tej bezdusznej przestrzeni, pomalowanej na smutny zielony kolor.
Alex stătea, lipit de scaunul de plastic rece din holul spitalului, iar întreaga lume părea că s-a restrâns la dimensiunile acestui spațiu fără suflet, vopsit în verde sumbru.
Alex stătea, lipit de scaunul de plastic rece din holul spitalului, iar întreaga lume părea că s-a restrâns la dimensiunile acestui spațiu fără suflet, vopsit în verde sumbru.
Alex stătea, lipit de scaunul de plastic rece din holul spitalului, iar întreaga lume părea că s-a restrâns la dimensiunile acestui spațiu fără suflet, vopsit în verde sumbru.
Alex saß auf dem kalten Plastikstuhl im Krankenhausflur, und die Welt schien sich auf diesen seelenlosen Raum in einem tristen Grünton zu beschränken.
