Ea a venit pe lume printre șoapte de condamnare și suspine grele de rușine. Nașterea ei nu a fost o binecuvântare – a fost rodul a ceea ce în micile sate europene se numea „iubire păcătoasă”.

A îndurat bătăi și umilințe din partea soțului, până când, în cele din urmă, a avut curajul să plece. Dar el, ca să o pedepsească, a lăsat-o noaptea, în ploaie, pe un câmp pustiu. Udă până la piele, ea a reușit să ajungă la o casă izolată.

Znosiła ciosy i upokorzenia od męża, aż w końcu zdobyła się na odwagę, by odejść. On jednak, chcąc ją „nauczyć rozumu”, wyrzucił ją nocą na polu, w deszczu. Przemoknięta do suchej nitki, dotarła do samotnego domku.

Lena se întorcea acasă de la clinică cu inima grea. De câțiva ani se lupta în zadar cu verucile de pe mâini: unguente, acizi, crioterapie, leacuri băbești — toate doar agravau situația. În loc de alinare, apăreau noi urme ale bolii.

Lena wracała do domu z kliniki z ciężkim sercem. Od kilku lat bezskutecznie walczyła z kurzajkami na dłoniach: maści, kwasy, wymrażanie, domowe sposoby — wszystko tylko pogarszało sprawę. Zamiast ulgi pojawiały się nowe ślady choroby.

Soțul meu, Adrian, m-a avertizat cu aproape o lună înainte despre aniversarea importantă a colegului său respectat. Petrecerea urma să aibă loc sâmbătă, în sala luxoasă a restaurantului „Eden” — cel mai prestigios local din oraș.

Artur, mój mąż, prawie miesiąc wcześniej uprzedził mnie o nadchodzącym jubileuszu swojego cenionego kolegi. Uroczystość miała odbyć się w sobotę w luksusowej sali bankietowej „Edenu” — najbardziej prestiżowej restauracji w mieście

Bătrâna Ana, pe care toți din sat o credeau singură, ajunse la spital la apusul vieții, iar acolo întâmplarea scoase la iveală un adevăr neașteptat: una dintre doctorițe era chiar fiica ei pierdută, Veronica.