Nu voia doamna Elena să dea cheile Luciei și fiicelor ei. Vai, cât nu voia, simțea că e o idee proastă, știindu-i firea obraznică și lăcomia de neam. Dar, femeie mai în vârstă fiind, a cedat: îi era teamă să nu-și supere sora.
Nina urca încet scările, strângând în palmă cheile de la mica garsonieră. Era sleită de puteri. De șase ani locuia cu Marek în acea cămăruță la marginea orașului, strângând bănuț cu bănuț, dar un colț al lor tot nu se ivea.
— Deci… — notărița, o femeie de vreo cincizeci de ani, cu sprâncene perfect desenate, deschise dosarul. — Nadejda Zawiłowa, mătușa dumneavoastră, a decedat pe trei ale lunii.
Nu știa că femeia care făcea curățenie în birou era sora lui… Iar negocierile cu partenerii se dovediseră a fi o capcană atent pregătită.
O fată sărmană a încercat să aline un necunoscut beat, fără să știe că era un milionar părăsit chiar înainte de nuntă.
La vârsta de 52 de ani am făcut un accident vascular cerebral. „Vacanța e deja plătită, tu odihnește-te” – mi-a spus soțul și a plecat cu copiii în Maldive.
A ieșit din sala de operație, legănându-se de parcă și-ar fi pierdut echilibrul. Picioarele îi tremurau de tensiune, iar brațele i se simțeau goale după douăsprezece ore de luptă.
A rămas însărcinată devreme, la vârsta de șaisprezece ani. A fost descoperit întâmplător: în timpul unui control medical școlar, fata a refuzat categoric să intre în cabinetul ginecologului, iar profesoara ei și-a informat părinții.
— Nu-mi pasă absolut ce faci cu ticălosul ăla. Vocea ei era blândă, dar înghețată. Un fior curgea pe coloana vertebrală a lui Marek.
“Nu mă atinge! Lasă-mă să plec! Te rog să nu faci asta!” Acest strigăt disperat s-a ridicat deasupra suprafeței râului și a dispărut, aproape neauzit de nimeni, înghițit de căldura deasă a verii.
