Curtea era cufundată într-o liniște catifelată, tulburată doar de foșnetul unei vechi salcâmii și de scârțâitul măturei. Fatima mătura un praf inexistent, ca și cum ar fi vrut să pună ordine într-o lume care se micșorase de mult până la această casă, gardul din lemn și cerul gol.

Podwórze tonęło w aksamitnej ciszy, przerywanej jedynie szelestem starej akacji i rytmicznym odgłosem miotły. Fatima zamiatała niewidzialny kurz, jakby próbowała uporządkować świat, który już dawno skurczył się do tego domu, płotu i pustego nieba nad głową.

Mâine vine mama mea și ea nu te suportă. Așa că fă-ți bagajele, ia-ți fiul din prima căsătorie și pleacă pentru o lună unde vrei, – a declarat cu obrăznicie soțul, chiar în apartamentul meu.