O scrisoare a sosit într-o zi obișnuită, când nu mă așteptam la nimic de la viață. Stăteam în bucătărie, beam cafea, mă uitam pe fereastră la curtea gri din octombrie.
Eram așezată lângă patul mamei în reanimare, ținând mâna ei rece. Tata era în salat vecin după accident vascular cerebral, iar mama era atât de speriată că părea o fetiță mică.
Eram așezată lângă patul mamei în reanimare, ținând mâna ei rece. Tata era în salat vecin după accident vascular cerebral, iar mama era atât de speriată că părea o fetiță mică.
Când mama se murea, stăteam lângă patul ei și îi ținam mâna. Am vorbit mult despre viață, despre cât o iubesc.
Când mama se murea, stăteam lângă patul ei și îi ținam mâna. Am vorbit mult despre viață, despre cât o iubesc.
Avea șaptezeci de ani când am înțeles că viața mea abia începe. Patruzeci și cinci de ani am predat limba română copiilor într-un liceu din Bucureești, am crescut două fiice, și iată — pensie.
Avea șaptezeci de ani când am înțeles că viața mea abia începe. Patruzeci și cinci de ani am predat limba română copiilor într-un liceu din Bucureești, am crescut două fiice, și iată — pensie.
Telefonul a sunat la ora 3 noaptea. Nici nu apucasem sa ma trezesc bine, iar celalalt capat al liniei buzuia deja in mana mea.
Telefonul a sunat la ora 3 noaptea. Nici nu apucasem sa ma trezesc bine, iar celalalt capat al liniei buzuia deja in mana mea.
Pe parcursul a trei luni i-am pregătit fiica mea, Maria, pentru nuntă. Am găsit rochia la Bucureşti, am cheltuit 45 de mii lei, dar era perfectă.
