Das Schwierigste am Verlust der Mutter ist nicht der Abschied. Es ist nicht der Moment, in dem die Erde den Sarg schließt, und nicht die Stille, die nach den Worten „Möge sie in Frieden ruhen“ eintritt.
Cel mai greu lucru în pierderea mamei nu este despărțirea. Nu este momentul în care pământul închide sicriul și nu este tăcerea care urmează după cuvintele „să se odihnească în pace”.
Cel mai greu lucru în pierderea mamei nu este despărțirea. Nu este momentul în care pământul închide sicriul și nu este tăcerea care urmează după cuvintele „să se odihnească în pace”.
Cel mai greu lucru în pierderea mamei nu este despărțirea. Nu este momentul în care pământul închide sicriul și nu este tăcerea care urmează după cuvintele „să se odihnească în pace”.
Najtrudniejsze w stracie matki to nie pożegnanie. Nie ten moment, gdy ziemia zasypuje trumnę, ani nie cisza, która zapada po słowach „niech spoczywa w pokoju”.
— Na, készen állsz mára? — Mark hangja a folyosóról durván csengett, az utcai hidegtől és fáradtságtól terhelten.
( — Bist du heute bereit? — Marks Stimme aus dem Flur klang rau, durchdrungen von der Kälte der Straße und Müdigkeit.
— Ei bine, ești gata pentru astăzi? — vocea lui Mark din hol suna aspru, impregnându-se cu frigul de afară și oboseala.
— Ei bine, ești gata pentru astăzi? — vocea lui Mark din hol suna aspru, impregnându-se cu frigul de afară și oboseala.
— Ei bine, ești gata pentru astăzi? — vocea lui Mark din hol suna aspru, impregnându-se cu frigul de afară și oboseala.
