Ea a venit pe lume printre șoapte de condamnare și suspine grele de rușine. Nașterea ei nu a fost o binecuvântare – a fost rodul a ceea ce în micile sate europene se numea „iubire păcătoasă”.
A îndurat bătăi și umilințe din partea soțului, până când, în cele din urmă, a avut curajul să plece. Dar el, ca să o pedepsească, a lăsat-o noaptea, în ploaie, pe un câmp pustiu. Udă până la piele, ea a reușit să ajungă la o casă izolată.
Znosiła ciosy i upokorzenia od męża, aż w końcu zdobyła się na odwagę, by odejść. On jednak, chcąc ją „nauczyć rozumu”, wyrzucił ją nocą na polu, w deszczu. Przemoknięta do suchej nitki, dotarła do samotnego domku.
Lena se întorcea acasă de la clinică cu inima grea. De câțiva ani se lupta în zadar cu verucile de pe mâini: unguente, acizi, crioterapie, leacuri băbești — toate doar agravau situația. În loc de alinare, apăreau noi urme ale bolii.
Lena wracała do domu z kliniki z ciężkim sercem. Od kilku lat bezskutecznie walczyła z kurzajkami na dłoniach: maści, kwasy, wymrażanie, domowe sposoby — wszystko tylko pogarszało sprawę. Zamiast ulgi pojawiały się nowe ślady choroby.
Soțul meu, Adrian, m-a avertizat cu aproape o lună înainte despre aniversarea importantă a colegului său respectat. Petrecerea urma să aibă loc sâmbătă, în sala luxoasă a restaurantului „Eden” — cel mai prestigios local din oraș.
Artur, mój mąż, prawie miesiąc wcześniej uprzedził mnie o nadchodzącym jubileuszu swojego cenionego kolegi. Uroczystość miała odbyć się w sobotę w luksusowej sali bankietowej „Edenu” — najbardziej prestiżowej restauracji w mieście
Bătrâna Ana, pe care toți din sat o credeau singură, ajunse la spital la apusul vieții, iar acolo întâmplarea scoase la iveală un adevăr neașteptat: una dintre doctorițe era chiar fiica ei pierdută, Veronica.
Stara babcia Anna, którą wszyscy we wsi uważali za samotną, pod koniec życia trafiła do szpitala, gdzie przypadkiem okazało się, że jedna z lekarek to jej rodzona córka – Weronika.
